1 Mai: de la lupta muncitorilor la grătare și mici în aer liber

Ziua de 1 Mai, cunoscută în întreaga lume drept Ziua Internațională a Muncii, este celebrată diferit pe glob: în timp ce noi sărbătorim la iarbă verde cu mici, fripturi cu salte, bere în alte țări sunt organizate marșuri sindicale și proteste muncitorești.

Deși originile acestei zile sunt profund legate de mișcările muncitorești și de lupta pentru drepturi și condiții de muncă mai bune, modul în care este celebrată variază considerabil de la o țară la alta. În România, 1 Mai a devenit sinonim cu grătarele la iarbă verde, în timp ce în alte colțuri ale lumii, ziua este marcată prin manifestații de stradă și proteste sociale.

Ziua de 1 Mai își are rădăcinile în protestele muncitorilor din Statele Unite, în special în Chicago, în anul 1886, când mii de oameni au ieșit în stradă cerând reducerea zilei de lucru la 8 ore. Mișcările au fost reprimate violent, iar câțiva lideri sindicali au fost executați. În amintirea acestora, Congresul Internațional Socialist din Paris, în 1889, a declarat ziua de 1 Mai drept zi internațională de luptă a muncitorilor.

În perioada comunistă, în România, 1 Mai era sărbătorit prin defilări organizate, pancarte cu lozinci muncitorești și o atmosferă forțat festivistă, care celebra munca și „mărețele realizări ale poporului sub conducerea Partidului”.

După 1989, odată cu prăbușirea regimului comunist, această zi a fost „recuperată” de cetățeni într-un mod cu totul diferit. Românii au început să asocieze ziua de 1 Mai cu o zi liberă, de relaxare, la munte, la mare sau la iarbă verde. Grătarul cu mici, friptura cu salată, berea rece și ieșirile în natură au devenit simboluri moderne ale acestei sărbători în spațiul românesc. Astfel, semnificația inițială a fost înlocuită, în bună parte, de o tradiție informală de petrecere și odihnă.

În multe țări europene, dar și în America Latină sau Asia, 1 Mai rămâne un simbol activ al luptei sociale. În Franța, Germania, Italia, Grecia, Spania și nu numai, 1 Mai este marcat anual de marșuri sindicale, proteste împotriva inegalităților sociale, cereri pentru salarii decente, protecție socială și condiții mai bune de muncă. În aceste locuri, ziua nu este doar o pauză de la muncă, ci o ocazie de exprimare a nemulțumirilor față de politicile economice și sociale.

Diferențele dintre modul în care este sărbătorit 1 Mai în România și în alte țări reflectă relația diferită cu trecutul comunist, cu mișcările sindicale și cu implicarea civică. În România, după zeci de ani în care oamenii au fost forțați să „sărbătorească” sub supraveghere și conform unor scenarii rigide, 1 Mai a devenit o zi de evadare, nu de protest. În alte părți, conștiința sindicală și cultura protestului sunt încă vii și vizibile.