Am realizat că despre icre nu am povestit prea mult pe aici. Și chiar merită – icrele și lapții sunt parte integrantă din istoria gastronomiei românești, de secole bune.
Să începem cu o rețetă inedită, dintr-o carte publicată prima dată în 1695 la Cluj și tradusă și publicată de editura GastroArt și cu sprijinul Eisberg.Varză cu icre
Varza sărată trebuie fiartă cam până la jumătate. În acest timp icrele trebuie opărite. Se strecoară apoi zeama de pe ambele, dar zeama de pe varză se pune la o parte. Icrele se zdrobesc, apoi se amestecă cu varza. Se pune piper şi şofran. Se subţiază cu zeama în care a fiert varza.

Contrariat de această combinație pe care nu știam și pe care momentan nu am încercat-o, dar promit să o fac, m-am apucat să caut alte rețete diferite cu icre, nu de alta, dar au un potențial mai mare decât doar salata clasică, cea pe care o știm cu toții.

Tot într-o carte apărută în Ardeal, de data aceasta în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, găsim:
Supă de icre
Fierbe un morcov, o rădăcină de pătrănjel, păstărnog (păstârnac) şi icre în supă limpede sau brunetă de peşte până ce se înmoaie rădăcinile. Scoate-le apoi afară, stoarce, sară supa şi pune-o peste franzelă prăjită.

Continuăm periplul culinar nișat cu această plăcintă, dintr-o carte apărută în 1871 la Galați:
Plăcintă cu icre
Ia 300 gr. de icre tescuite, pune-le într’o piuliță de marmoră și pisează-le bine cu 5 migdale prăjite curățite de coajă. După aceea scoate-le și pune la un loc câte o lingură și pisează-le mereu. Apoi ia un miez de pâine muiat în apă, stoarce-l puțin, pisează împreună cu zeama dela o lămâe, și când icrele se vor înălbi, e gata. Pune pe foc o tigaie cu puțin untdelemn, lasă-l să sfârâie, toarnă compoziția aceea în tigaie, rumenește-o, întoarce-o și pe cealaltă parte, și apoi dă-o la masă, tăind-o în orice formă. Dacă mai rămân bucăți și vrei să faci economie, taie-le în bucăți și mai mici, pregătește o ceapă tăiată mărunțel și rumenită cu piper, sarea necesară, bulion de pătlăgele, patru linguri de oțet, puțină coajă de lămâe tăiată cu cuțitul, două linguri de untdelemn și o foaie de dafin. Dă-le vre-o două clocote și toarnă-le în farfurie, peste plăcinta de mai sus, ca un sos.

Ca să nu lăsăm Moldova de izbeliște vă  prezint o mâncare de icre și lapți tradusă din franceză și publicată de Postelnicul Manolachi Drăghici în 1846 la Iași:
Mâncare de icre și lapți
Deşartă în apă rece vreo 12 păstăi de icre de crap, pune-le într-o tingire cu un mănunchi de petrinjăl, cimbru şi frunză de ţelină, un pahar de vin alb, puţină sare şi piper. Fierbi-le cinci minute, apoi scurge-le şi le taie în două, despărţindu-le de tot. Strecoară zama în care vor fierbe. Pune într-o tingire cu 3 linguri de velute[8] şi scăzând-o cât trebuieşte, ca şi alte sosuri, pune icrele acolo cu două gălbănuşe de ou şi o bucată de unt bună. Gust-o de sare ca să fie potrivită, şi dă-o în masă, nici groasă tare în zamă, dar nici subțire.

Poftă bună!

foto: dreamstime