Lângă mazăre și varză, niște salată, fratre!

Dacii și romanii dădeau chermeze cu salată. Avem dovada!

Scuze pentru titlul ăsta și dacopat și de editor de site în căutare disperată de click-uri, dar nu m-am putut abține. Pe de altă parte, nu mint cu nimic și nici nu exagerez informația din titlu.

Prin toate treburile scrise despre daci cu ale lor (sic!) „laboratoare secrete din Bucegi” și „tuneluri pe sub Marea Neagră” ar trebui să cernem cu atenție adevărul de mit. În cazul salatelor consumate de strămoșii noștri, faptul că frunzele verzi erau parte a dietei e de domeniul certitudinii - nu doar deoarece unele specii fac parte din flora spontană, pe care o puteau pur și simplu culege și mânca, dar și pentru că avem documente.

Cea mai veche menționare a salatei am găsit-o în cartea Istoria Românilor din Dacia Traiană de A.D. Xenopol. Vorbind despre colegiile (uniuni de breaslă) din timpul Daciei ocupate de romani. A.D. Xenopol evocă un document de la o petrecere dată într-o zi de sărbătoare. Culmea e că acea sărbătoare organizată de oamenii muncii a picat fix de 1 mai, doar că în urmă cu multe, multe secole. Cei mai înstăriți dintre breslași au cotizat la mâncarea și băutura din care s-au înfruptat toți membrii colegiului.

“Din suma adunată în luna lui April, se cheltuiesc în ziua de 30 april, pentru ospățul de a doua zi, de la 1 mai, 166 de denari din care 18 denari pentru 5 miei, 5 denari pentru un purcel, 2 pentru pâine albă, 2 pe tămâie, unul pe salată și câteva sume mici pentru oțet, sare și ceapă, precum și bacșișul celor ce slujise la masă”.

Pare că și pe atunci funcționa dictonul: “mâncarea-i fudulie, băutura-i temele”, deoarece în aceeași socoteală găsim “95 de denari pentru vin ordinar, 2 pentru vin vechi, și alți 20, probabil pentru vreun fel de spirt care să stârnească gustul de mâncare”.

Că pe timpuri 1 mai nu era muncitoresc, aflăm un pic mai încolo. 

La zi întâi a fiecărei luni se țineau la romani sărbătorile familiare ale zeilor casnici, larii, care se vede că dobândise la 1 mai o dezvoltare mai deosebită, când natura învia sub suflarea caldă a primăverii. Pe pajiștile verzi ale Daciei mâncară acei vechi străbuni ai românilor miel fript cu salată, și ca vrednicii romani udară această mâncare cu libațiuni îmbelșugate de vin”.

 Aș vrea, la încheiere, să vă atrag atenția asupra prețului salatei. Dacă pentru ceapă, oțet, sare s-a cheltuit mărunțiș, salata (un denar) a reprezentat costul a 20% din porc sau jumătate din suma totală dată pe pâinea albă. Un fel de trufanda!


Cosmin Dragomir

gastroart.ro

Logo Facebook Logo Instagram Logo Linkedin