Într-o societate profund patriarhală, cum era a noastră până la instalarea comunismului, adusul pâinii în casă era treaba bărbatului, a șefului familiei. Un „task” zilnic, care demonstra putere și care fundamenta poziția socială de acasă.
Pe timpuri, a aduce pâinea în casă însemna, în afară de munca pe câmpul cerealier (la care participa întreaga familie), căratul sacilor la moară, înțelesul cu morarul și adusul făinii acasă, treburi exclusiv masculine. Era o societate unde mămăliga (care urma aceeași pași) constituia mâncarea cotidiană și unde toată suflarea jinduia după pâine, mâncare scumpă, de duminică și Sărbători importante. Era țelul. Mâncai pâine și simțeai că te-ai „domnit” nițel, că ești cu un pas mai aproape de boier ori orășean.
Apoi a venit comunismul cu pâinea lui proastă. Cu franzela aceea acră pe care o găseai (și nu prea) pe toate drumurile. Pentru care trebuia să stai la cozi, să îți lași sacoșa semn că ești la rând, să bifezi cartela care îți limita numărul de pâini pe care le puteai cumpăra lunar.
Era o rușine acea pâine, așa că nimeni nu prea mai dorea să aducă “pâinea în casă”. Capul familiei nu își mai asuma menirea strămoșească ci își trimitea copiii la brutărie. Pâinea devenise rutină acră, nu mai dovedea nimic. Mămăliga urca iar pe treptele recunoașterii gastronomice, chiar dacă mai mult de nevoie. A aduce pâine în casă echivala, în anii grei ai comunismului, cu a face rost de altele d’ale gurii, trufandale culinare ce lipseau de pe rafturile mereu goale ale aprozarelor, alimentarelor sau magazinelor universale. Nu s-au împământenit expresii ca “aduce carne în casă”, “aduce ouă în casă”, “aduce portocale în casă”, deși deveniseră mult mai reale.
Apoi a venit Revoluția și “mămăliga a explodat” - și iar am dat iama în pâine. Mi-o aduc aminte pe cea turcească, avea acel model de neuitat pe fund, apoi covrigii calzi, simpli, apoi covridogul iar astăzi, după 30 de ani - parcă simțim că “aducem pâine în casă” după o vizită la din ce în ce mai multele brutării artizanale unde folosesc maiale sălbatice și făinuri de soi. Astăzi, readucem pâine în casă chiar dacă ne-o livrează un băiat pe bicicletă chemat printr-o aplicație de smartphone.
Cosmin Dragomir
foto: pixabay
