Sărbătorirea Sfântului Patrick a devenit, și la noi, de câțiva ani, un prilej de bucurie și de supraglomerare a celor câteva puburi cu specific irlandez din țară. Se bea mult Guiness, se beau și alte beri, se beau și tării, se mănâncă, se pune țara la cale, se cântă, se dansează. Am căutat cam cât de vechi e obiceiul pe la noi și am fost suprins să găsesc un meniu special dedicat zilei de 17 martie, în 1934, într-un restaurant cu specific Italian din București. Redau mai jos textul original, cules din volumul „De la Hanul Șerban Vodă la hotel Intercontinental” de Ion Parachiv și Trandafir Iliescu, ed. Sport-Turism 1979. Cum date mai vechi decât acestea nu am găsit, spun, fără a mă hazarda, că acesta a fost momentul primei sărbătoriri a Patronului Irlandei pe tărâm românesc.
„ Restaurantul italian Finochi. «Harta» restaurantelor bucureștene se «îmbogățește» cu acest nou local în 1932 și-i consemnează prezența în Pasajul Comedia ca proprietate a unui italian întreprinzător (fost până atunci maître de h'ôtel, timp de trei decenii, în cele mai renumite restaurante bucureșten: Chateaubriand, Bulevard, Elysee). Noul local ajunge foarte repede recunoscut prin preparatele sale – în special cele de bucătărie italiană, dar și prin cele de bucătărie românească și franceză.
Finochi, un comerciant ingenios, avea grijă să ofere zilnic cliețnilor săi câte o surpriză. Originalitatea cu totul interesantă a cele din 17 martie 1934, bunăoară, ne determină să zăbovim ceva mai mult asupra ei și s-o prezentăm și cititorilor noștri. Dealtfel meniul a fost publicat cu toate «detaliile» sale și în «Buletinul gastronomic» nr.1 din iulie 1934. Dar pentru a înțelege mai bine lista de masă se cuvine făcut mai întâi un scurt istoric al unui obicei irlandez «transpus» pe malurile Dâmboviței de italianul Finochi. Irlandezii îl sărbătoresc în primul an pe un «arhiereu» cu numele de Sf. Patrick. Născut în 377 la Dumbarton, și mort în anul 460 e.n., el a fost primul arhiereu d'AMAGH și PATRON AL IRLANDEI. Pe vremea sa Iralnda era bântuită grozav de o invazie de șerpi. Patrick, plecând din Birmingham în Iralnda, întreprinse aici de unu singur un război de distrugere a acestor înspăimântătoare reptile, folosindu-se doar de o singură ramură de trifoi. De atunci, drept recunoștință, irlandezii îl sărbătătoresc în fiecare an pe patronul lor, Sf. Patrick, și tot de atunci se zice – sau este numai o legendă – în Irlanda nu se mai găsesc șerpi.
Sărbătorirea lui Patrick se desfășoară nu atât prin slujbe religioase, cât prin mese încărcate de mâncăruri și băuturi. Se mănâncă și bea din belșug «whisky». Pentru ca meniul Sf. Patrick să fie cât mai exact, cât mai simbolic și în legătură cu procedeul Sf. Patrick, pe coperta meniului, patronul restaurantului din București a pus desenul unei flori de trifoi și un șarpe care în loc să scoată furca limbii veninoase ține în gură o pipă irlandeză. Se remarcă – pentru a fi în stil – fețele de masă, servetele și celelalte «ustensile» de masă de culoare verde, simbolizând «trifoiul-minune» cu care Sf. Patrick a gonit șerpii din Irlanda. Bineînțeles, cei care servesc masa sunt și ei înveșmântați cu haine tot de culoare verde.
Nelipsită de o anume ironie și de fantezie ni se pare însăși alcătuirea menu-ului servit în mai sus-amintita zi. Iată cum arăta acel menu pe care am găsit necesar să-l prezentăm punct cu punct.
1.Dublin Castle's Cocktail; Vermut-Gin-Angustura
2.Annie Rooney Caviar, se servesc icre negre, iar denumirea de Annie Rooney nu este întâmplătoare, ea amintește de «o veche melodie populară irlandeză»
3.Tourte claire (supă de broască țestoasă). «Această supă – ni se spune – s-a preparat cu carne de broască țestoasă în cutie conservată».
4.Crimped Salmon S-ce Shamrock (felii de somon), sosul Shamrock ar fi un sos de trifoi, dar care nu există. «Shamrock» simbolizează trifoiul lui Patrick.
5.Côtelettes de Volaille a la Fleming (cotlete de pasăre date prin făină, sotate – decor cu trufe). Adausul denumirii «a la Fleming» etse numele unei mari frabrici de hârtie.
6.Mignonettes d'Agneau Jaunting Car, mici «escalopuri de miel», adausul denumirii de «Jaunting Car» este o garnitură a unui tren, condus de o «mașină cu o roată» și care încă acum aproape 20 de ani exista în Irlanda (n.r. textul a apărut în 1979).
7.Cailles Sainte-James (prepelițe flambate cu coniac). La 17 martie nu se găsea și atunci sunt înlocuite cu sitari – dar în meniu rămâne scris «Cailles» (prepelițe).
8.Salade White Lady. Era făcută din sparanghel (verde), orez, albuș de ou, andive, mere, marioneză subțiată, zeamă de portocale.
9.Asperges de gênes S-ce Irlandaise: sparanghel (verde), pătrunjel, untelemn (în special cu sos foarte rece Ravigot).
10.Irris Turkey. Un «Plat du jour» care se prepară în ziua Sf. Patrick: Culot de Boef, presat, ținut 4-5 săptămâni cu ierburi aromate (marinată); după acest timp de fierbere (în aceeași zi, 2-3 ceasuri) pe la mijlocul fierberii i se adaugă o varză albă – iar când este aproape gata, primește, spre a fierbe împreună, cu cartofi. Acest «plat» este servit astfel: carnea, varza și cartofii separați.
11.Barquettes Geroge V: mici forme de Barchete, cu momițe și alte ingrediente ca sfârcurile mamelelor de vacă etc., ciuperci trufe cu sos
12.Eclaire au fromage Balymonn (mici eclere din cocă puțin sărată) umplute cu parmezan.
13.Sauffles glaces Saint-Patrick: soufle glace din fructe, în care culoarea verde a fisticului se armonizează perfect cu aspectul colorit al mesei
14.Bombonnieres de Friandises (fructe uscate)
15.Gauffretes
16.Chiant from Causeway. (Chianti este un vin italienesc). Aici pare a fi o ironie căci vinul Chianti nu este în Irlanda - cel mult importat – dar care nu ar fi suficient să alimenteze toate mesele date în amintirea lui Sf. Patrick. Cuvântul însoțitor «Causeway» este numele unui munte stâncos, din nordul Iralndei; are înfățișarea penelor penițe ale unei orgi de biserică”.
Cosmin Dragomir
foto: dreamstime
