La începutul anilor ’60, când încă nu se putea vorbi de un adevărat dezgheţ post-stalinist, oamenii obişnuiţi se descurcau cum puteau. Distracţiile pe care Bucureştiul le putea oferi locuitorilor săi acum aproximativ 60 de ani nu se puteau compara cu acelea din ziua de azi însă, cu toate astea, aveau farmecul lor. Să vedem, aşadar, cam pe unde petrecea bucureşteanul.
Aşa cum erau numite în epocă, localurile de alimentaţie publică nu erau deloc puţine. Dintre locurile mai selecte se desprindeau ca importanţă restaurantele Ambasador, de pe bulevardul Magheru, Athenee Palace (care avea şi grădină de vară), sau Pescarul, de pe bulevardul Nicolae Bălcescu, local cu specific, evident, pescăresc.
Nu puține erau și grădinile unde se refugiau bucureştenii prin anii ’60. Pe fostul Sărindar (actuala stradă Constantin Mille) era renumitul restaurant Berlin, la a cărei grădină de vară se găsea întotdeauna o bere nemţească de calitate. Mergând mai jos, pe Calea Victoriei, şi intrând pe strada Stavropoleos, în zilele călduroase însetații puteau intra la Carul cu Bere, renumit pentru specialităţile sale şi pentru berea la halbă foarte bună. O altă grădină de vară foarte frecventată era grădina restaurantului Cina, din Piaţa Palatului, aşa cum era şi grădina restaurantul Izvorul Rece, de pe fostul bulevard Republicii (actualul Carol).
Două locuri dispărute în urma cutremurului din 4 martie 1977, dar foarte populare înainte, au fost Terasa Colonadelor (care avea şi grădină de vară), precum şi restaurantul Dunărea, din blocul cu acelaşi nume, de pe bulevardul Nicolae Bălcescu. Un alt restaurant care nu mai există azi, Ciocârlia, se afla pe Splaiul Unirii, în zona birourilor de copiat acte. Acesta avea şi un mic bar, dar şi o mică grădină, frecventată de lumea care tranzita splaiul înspre Piaţa Unirii. Alt local foarte popular, cu bere bună şi proaspătă, era celebrul Gambrinus, din colţul străzii Brezoianu, loc de întâlnire al tipografilor şi al ziariştilor care lucrau la publicaţiile din zonă.
În apropiere de Piaţa Romană a existat o grădină de vară unde nu puteai găsi lesne un loc la sfârşit de săptămână sau în serile de vară. Se numea Grădiniţa, iar cei care au trăit vremurile acelea şi-l amintesc cu siguranţă. Lăsând însă în urmă oraşul cu tumultul lui, sunt de amintit şi trei locuri unde cei care îşi permiteau puteau evada, măcar pentru câteva ore, la o mică relaxare: restaurantele de la Băneasa – pădure şi Băneasa – pod, dar şi celebrul local Parcul Privighetorilor din Pădurea Băneasa, care avea servicii de top pentru acele vremuri.
Cosmin Dragomir
foto: shutterstock
