„…Et Veneris revocans eruca morantuem”
Începem cu un citat celebru dintr-un poem atribuit marelui poet latin Vergilius, care în traducere o spunea pe șleau: „Rucola trezește dorința sexuală la cei somnoroși”.
Să continuăm… ?
Încă din antichitate se știa că aparent banala și savuroasa rucola are proprietăți afriodisiace. Egiptenii, se pare, puneau rucola în mâncarea mirelui, la cina de nuntă de dinaintea primei nopți de dragoste. Iar romanii – știa el, Vergilius, ce știa! – amestecau rucola cu alte ierburi ca să obțină elixiruri pentru potență. În sens invers, culturile de rucola erau interzise în grădinile mânăstirilor catolice, în Evul Mediu. Mitul însă s-a prelungit și, se pare, însuși faimosul conte de Casanova consuma multă rucola ca să poată face față numeroaselor sale aventuri amoroase, devenite legendare.
Există însă un adevăr științific în spatele acestei percepute proprietăți a rucolei.
Prin conținutul de glucozinolați, rucola ajută la eliminarea excesului de estrogeni, dar și la vasodilatație (prin aportul de nitrați naturali). Dilatarea vaselor de sânge, de fapt, produce un efect pozitiv asupra sănătății sexuale masculine.
Și, pentru că veni vorba, să amintim principalul beneficiu pentru sănătate al frunzelor de rucola: Vitamina K. Rucola este bogată în vitamina K, utilă deopotrivă pentru sănătatea oaselor și a vaselor de sânge. 100 de grame de rucola înseamnă aproximativ 100 de micrograme de vitamina K (100% DZR- adică fix cantitatea zilnică necesară). În plus, la persoanele care suplimentează cu vitamina D se recomandă o atenție specială pentru aportul de vitamina K.
Să mai menționăm și că rucola ajută ficatul în procesul de detoxifiere, prin fitonutrienții pe care-i conține… ? Și atunci, cine mai îndrăznește să spună că „nicio mare poveste nu a început cu o salată”… ?
Cristian Mărgărit
foto: pixabay
