Stai în fața raftului cu conserve de ton și ai de ales între șase mărci, trei tipuri de ulei, „bucăți”, „fileuri” sau „sfărâmicioare”, plus etichete cu sigle verzi, albastre și galbene care proclamă tot felul de certificări. Prețurile variază și ajung la câteva zeci de lei un borcan cu fileuri.  Întrebarea e simplă: care e diferența reală și cum știi ce cumperi?

Răspunsul stă într-un cod de două cifre pe care mulți îl ignoră, dar care îți spune mai multe despre tonul tău decât toate sloganurile de marketing la un loc. Codul FAO.

FAO înseamnă Food and Agriculture Organization, organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură. Această instituție a împărțit toate oceanele planetei în zone statistice majore, fiecăreia atribuindu-i-se un număr. Când pe etichetă vezi „FAO 71″ sau „FAO 27″, nu e un cod intern de fabrică — e coordonata geografică a locului unde tonul a fost prins.

De ce contează? Pentru că, spre deosebire de peștele de crescătorie, unde eticheta indică țara, tonul sălbatic trăiește în ape internaționale și migrează peste granițe  FAO e singura modalitate de a afla dacă tonul tău provine din Atlantic, Pacific, Oceanul Indian sau Mediterană, dar mai ales dacă provine din zone cu pescuit intensiv sau poluate.

FAO 27 — Atlanticul de Nord-Est, control mai bun, reglementări stricte (UE)

FAO 34 — Atlanticul Central-Estic, inclusiv apele din jurul Spaniei și Portugaliei. Frecvent pe conservele italiene și spaniole, sub control UE.

FAO 37 — Mediterana, idem.

FAO 51 și 57 — Oceanul Indian. Atenție maximă aici: studii recente arată că tonul yellowfin din Oceanul Indian este suprapescuit, iar conservele marcate FAO 51 sau 57 provin din stocuri în pericol. Zonele din apropierea coastelor Africii de Est și ale unor rute comerciale pot avea poluare și management mai slab al pescuitului.

FAO 61, 67, 81, 87 — Pacificul de Nord-Vest și alte zone din Pacific. Aceste zone au fost asociate cu probleme de poluare, deși informațiile sunt contradictorii și unele surse le marchează cu precauție.  Atenție la FAO 61 (Pacificul de Nord-Vest) care include zone din apropierea coastelor industrializate ale Asiei (China, Coreea, Japonia). Există preocupări legate de poluare și presiune mare de pescuit, dar și la FAO 67 (Pacificul de Nord-Est) Deși nu este cea mai poluată zonă, unele stocuri sunt intens exploatate și pot avea niveluri mai ridicate de contaminanți în anumite specii.

FAO 71 — Pacificul de Vest-Central, ape tropicale din zona Asiei de Sud-Est. Aici se prinde mult din tonul de conservă, în special skipjack. Este cea mai mare zonă de pescuit de ton din lume. Problema principală nu e doar poluarea, ci suprapescuitul și metodele industriale agresive.

FAO 77 — Pacificul de Est-Central, de la California până la Peru. Altă sursă majoră de ton pentru conserve, zonă destul de bine gestionată.

Eticheta trebuie să indice specia, nu generic „ton”.

Skipjack (Katsuwonus pelamis) — cel mai sustenabil și abundent. Are carne mai închisă la culoare, gust mai intens și e prins în principal în Pacific (FAO 71, 77). Dacă vrei să minimizezi impactul asupra oceanelor, skipjack e prima opțiune .

Yellowfin (Thunnus albacares) — carne mai deschisă, gust mai delicat. Dar atenție: stocurile din Oceanul Indian (FAO 51, 57) sunt suprapescuite. Dacă eticheta spune yellowfin și FAO 51, gândește-te de două ori .

Albacore (Thunnus alalunga) — „tonul alb”, cu carne deschisă și gust blând. Adesea etichetat ca „white tuna” în America de Nord .

Bluefin (Thunnus thynnus) — specie în pericol critic de dispariție. Dacă îl vezi la conservă, evită. Nu ar trebui să ajungă în conserve, ci e rezervat sushi-ului de lux, unde prețurile sunt astronomice.

Siglele și certificările: ce înseamnă cu adevărat

MSC (Marine Stewardship Council) — cel mai riguros standard de certificare a pescuitului sustenabil, recunoscut de Global Sustainable Seafood Initiative. Indică stocuri sănătoase de pește, impact redus asupra ecosistemului și management eficient. MSC are și cel mai puternic lanț de custodie: poate urmări fiecare conservă de la raft până la locul exact de pescuit .

Fair Trade — certifică condiții echitabile de muncă pentru pescari, nu neapărat sustenabilitatea stocurilor .

Dolphin-safe — reglementată de legea americană. Garantează că nu s-au urmărit, încercuit sau ucis delfini în procesul de pescuit. Dar nu spune nimic despre broaște țestoase, rechini, păsări sau starea stocurilor de ton.

„Sustainably caught” / „Responsibly caught” fără detalii — afirmații auto-declarate, fără verificare independentă. Nu înseamnă nimic concret .

„Wild” — aproape tot tonul de conservă e sălbatic, deci această mențiune e redundantă.

foto: dreamstime