Când vine vorba despre salate, majoritatea românilor alege aceeași combinație: roșii, castraveți, ardei și ceapă. Totuși, multe legume care ajung de obicei în tigaie sau în cuptor sunt excelente și în stare crudă, oferind texturi crocante, arome delicate și un aport important de vitamine, în special în combinație cu diferite frunze de salată.

Unul dintre cele mai subestimate ingrediente este dovlecelul tânăr. Tăiat în felii foarte subțiri cu un curățător de legume sau o mandolină, are un gust discret, ușor dulceag și o textură crocantă, în special dacă este ușor marinat înainte în puțină zeamă de lămâie.

Bulbul de fenicul este consumat mult mai des în Italia și Franța decât în România. Feliat extrem de fin, aduce un parfum delicat de anason și o prospețime aparte. Se combină excelent cu portocale, mere verzi, măsline și pește afumat.

Crudă, gulia este surprinzător de dulce și foarte crocantă. Poate fi rasă sau tăiată julienne.

Deși este consumată mai ales fiartă sau coaptă, sfecla poate fi rasă foarte fin ca să adauge dulceață salatei.

Buchețelele foarte mici de conopidă sunt excelente în salate.Pentru un gust mai delicat, pot fi lăsate 10–15 minute într-un dressing cu lămâie și ulei de măsline.

Inflorescențele fragede și tulpina curățată sunt crocante și bogate în vitamina C. Se potrivesc cu dressinguri pe bază de iaurt, muștar sau lămâie.

Boabele proaspete de mazăre dulce sunt excelente crude, mai ales primăvara și la începutul verii. Adaugă prospețime și un plus de dulceață naturală.

Spre deosebire de mazăre, păstăile de fasole verde nu sunt recomandate crude în cantități mari, deoarece conțin lectine și alți compuși naturali care sunt inactivați prin gătire.

Partea albă dintre miez și coaja verde de la pepene poate fi tăiată julienne și folosită în salate. Are o textură asemănătoare castravetelui și absoarbe foarte bine aromele dressingului.

Anghinarele foarte tinere pot fi consumate crude, feliate foarte subțire și stropite imediat cu suc de lămâie pentru a preveni oxidarea.