Despre puterea lui “proaspăt” în alimentație

Proaspăt este, dintotdeauna, unul dintre cele mai puternice adjective din comunicarea industriei alimentare. Antonimul său, vechi, nu este îmbietor gustativ decât în unele cazuri excepționale (brânză veche) înlocuit cu mai nobilul “maturat”, de etimologie italiană (maturare) și germană (maturieren, cu sens de maturizare, adică având anumite caracteristici preferabile obținute simultan cu trecerea timpului). Dar și aici, termenul „vechi” este folosit greșit, pentru că acea brânză (ca și în cazul vinurilor) nu este veche, ci învechită, cu scopul clar de a o înnobila.  

 Și, dacă tot suntem la raionul adjective culinare, verde este un alt exemplu elocvent care, folosit în anumite contexte, devine portdrapelul prospețimii, abundenței de clorofilă, cu sensul “de abia cules”, dar care poate însemna și crud (cu sensul de prea crud, încă nepârguit), deci impropriu consumului. Între cele două extreme, verde mai desemnează și un stadiu de creștere intermediar (ceapă verde, usturoi verde). Normal, am exclus de aici verde ca diferențiator de culoare între diferite subspecii: (mere verzi, ardei verde, sparanghel verde).

Să ne întoarcem însă la “proaspăt” care, mai ales primăvara, se suprapune verdelui: salate, ștevie, urzici, spanac, ceapă, usturoi, untișor etc. - toate sunt verzi și proaspete, vestitori ai căldurii și, mai ales, markeri de consum. După iarnă, când conservăraia e la putere (și nu vorbesc de prezent când globalizarea ori industria agro-alimentară ne facilitează accesul la ingrediente nesezoniere tot timpul), verdele devine semnalistică culinară: putem trece de la hrana conservată, veche, la cea proaspătă. Altfel spus, suntem invitați la un festin de vitamine, la un refresh alimentar.

 Nu întâmplător, de pildă, posturile creștinești se suprapun unor perioade de abundență a ingredientelor proaspete. Postul Paștelui, cel mai lung dintre toate, vine imediat după un timp în care am abuzat de grăsimi, de ajutor pentru a trece iarna, și ne îndreaptă spre consumul plantelor abia ivite din pământ. Perioadele de interdicție alimentară din vară se suprapun cu sezonul agricol bogat al legumelor și fructelor date în pârg, iar cel care precedă Crăciunul este bogat în cereale, rădăcinoase și poame.

Cosmin Dragomir

foto: pixabay.com

Logo Facebook Logo Instagram Logo Linkedin