Despre falșii mei dușmani
Dragă jurnalule,
Într-o nemuritoare melodie franceză (“Paroles, Paroles” – Dalida și Alain Delon), el îi spune ei: „Dacă nu ai fi existat deja, te-aș fi inventat”.
Trebuie să-ți fac acum o mare mărturisire: știi că, la nivel de principiu, orice entitate cu identitate de pe lumea asta are nevoie de cel puțin un dușman la care să se raporteze – ca să se pună pe sine în valoare. Ca să zică „ăla e rău, deci eu sunt bun”, iar acest fel de a te apăra sau promova a avut multe consecințe nefaste de-a lungul istoriei.
În mod natural, eu nu am dușmani – lumea mă iubește, sunt gustoasă, sănătoasă, crocantă și mereu proaspătă în combinațiile în care mă bag. Ei bine, aflu că unii mi-au inventat un „dușman” în taman două dintre cele mai iubite exporturi gastronomice ale Italiei – pizza și pastele! Că cică doar eu aș fi gustoasă, sănătoasă etc. Așa ceva este de neconceput! Iar dovada fără drept de tăgadă că eu mă iubesc de minune cu pizza și pastele este chiar aici.
Neg cu vehemență orice dușmănie cu ele.