Continuăm seria articolelor dedicate cârciumilor de odinioară cu un text scris și documentat împreună cu scriitorul Gelu Diaconu (omiedesemne.ro)
O frumoasă clădire în stil românesc de pe strada 11 Iunie din București a supravieţuit în mod miraculos trecerii timpului. Aici a fost în perioada interbelică un local foarte cunoscut, „Luzana”, loc frecventat de mari personalităţi ale culturii române.
Trei restaurante mai de seamă erau pe 11 Iunie în perioada dintre cele două războaie mondiale: Grădina „Leul şi Cârnatul”, la nr.54, Grădina Pariziana, la nr. 51, şi Grădina Luzana, la nr. 41. Dintre toate, doar ultimul a trecut testul timpului, în frumosul edificiu care aduce aminte, din punct de vedere arhitectural, de Bufetul de la Şosea, trecând paşii unor oameni de seamă ai acelei perioade. Construit în 1927 după planurile arhitectului Achille Ghiaciu şi numit iniţial „Suzana”, localul şi-a schimbat numele odată cu venirea unui nou patron, Iorgu Steriu.
Banchet în onoarea lui Grigoraş Dinicu
Au trecut pe aici nume precum Liviu Rebreanu şi Octavian Goga, care au servit „pui la frigare, brânză, cireşe... şi un vin bălan de Valea Mieilor”. Au mai fost Constantin Noica şi Mircea Vulcănescu, Harry Brauner şi Petru Comarnescu, la o masă dată de Anton Golopenţia prin toamna lui 1933... Mai târziu, în decembrie 1937, renumitul Grigoraş Dinicu, întors de la Expoziţia Universală de la Paris, a participat la un banchet dat în cinstea sa la restaurantul „Luzana”.
Ieri restaurant, azi... Centru Cultural
Astăzi aici se află Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”. „Aria noastră de activitate s-a dezvoltat enorm de mult, facem evenimente extrem de diverse, de la spectacole de teatru până la activităţi dedicate copiilor. Aniversăm de asemenea sărbători importante pentru România, prin parcuri sau prin alte săli mai mari. Suntem selectaţi în mod constant la festivalurile UNITER. Încercăm să oferim o paletă cât mai diversă de evenimente bucureştenilor” ne-a declarat directorul instituţiei, Cristian Şofron.
Din volumul De la Hanul Șerban Vodă la Hotel Intercontinental, Ion Paraschiv, Trandafir Iliescu, editura Sport Turism 1979:
Grădina LUZANA, situate pe strada 11 Iunie, la nr. 41, era foarte spaţioasă, înconjurată de pomi şi de multă verdeaţă. La început se numea Suzana dar mai tîrziu, cînd a fost trecută în concesiunea unui alt patron, acela refuzînd să ia în consideraţie pretentiile celui ce i-o vîndu-se - de a-i plăti suma în plus pentru renumele firmei - i-a schimbat denumirea în .Luzana". La parter grădina avea mici salonaşe intime, la etaj sală mare pentru mese festive, banchete şi nunţi.
Grădina propriu-zisă avea în mijloc un mare pătrat, înconjurat de pomi şi boschete. In acest spaţiu, ca şi pe aleile laterale intrau circa 100 de mese. In boschete erau mese mari de 10-12 persoane.
La "Luzana" venea protipendada Capitalei, boieri, oameni de afaceri, înalţi funcţionari etc. Localul era printre puţinele din Bucureşti care prin 1930 dispunea de o dotare "modernă", la zi: avea maşină electrică de spălat vase, maşină de curăţat cartofi, grătare acţionate electric.
In cadrul bucătăriei existau trei grătare mari, cu mangal, unul pentru peşte (crap pentru saramură, nisetru, morun, cegă ş.a.), altul pentru fripturi (mici, patricieni, antricot de vacă de "Povlarna" în floare, muşchi de vacă, muşchi de porc impănat, frigărui), toate foarte solicitate. Cel de al treilea grătar era folosit
exclusiv pentru pui... Patricienii erau un fel de specialitate a casei, din care, odată aduşi la masă şi înţepaţi cu furculiţa, ţîşnea un must gustos.
Aci, spre deosebire de alte grădini, vinul se servea în căzi speciale, numite balerci, în care intrau între patru şi opt sticle de vin, cu sifonul sau apa minerală respective. Se mînca, dar se şi bea bine şi mult la "Luzana" ...
Denumirea de balercă devenise familiară clientelei care, le comanda făcută, solicita o balercă simplă cu patru sticle, sau una dublă cu opt sticle de vin. Vinurile erau numai din podgoriile româneşti, alese cu migală şi îmbătrînite cu multă grijă.
La grădina Luzana a cîntat multe veri la rînd (1930-1940) formaţia orchestrală condusă de Manole Ciolac, fiul vestitului Cristache Ciolac. Iarna funcţionau
numai separeurile şi în mod ocazional salonul de la etaj.
Din cronicile epocii. Citim în "Amintirile" lui lsaiia Răcăciuni:
"In anii cînd publicam cronica Ia o revistă de pe Calea Griviţei, a avut loc o sărbătorire a lui Mihail Dragomirescu, într-o seară de vară, la "Suzana", o grădină restaurant de pe strada 11 Iunie. Au participat, înşiraţi la o masă lungă, circa o sută de condeieri. Masa a fost excelentă, stropită din belşug cu vinarțuri aromitoare, aşa că poeţii au devenit inspiraţi şi epigramele au început să ţîşnească asemeni unor locuri de rachete în noapte... Pe una, adresată lui Liviu Rebreanu care publicase de curînd "Adam şi Eva" - romanul celor şapte vieţi - o ţin minte. Suna cam aşa:
"Citesc de şapte dimineţi
Romanul celor şapte vieţi
Şi-mi zic apoi cu gîndul copt
O, Doamne, bine că nu-s opt /"
Rebreanu, cu obrazul lui senin şi strălucitor, a rîs cu poftă ...
O altă întîlnire Ia "Luzana" e amintită de Vintilă Rusu Şirianu:
„Era prin anul 1925. Goga era preşedintele Societăţii Scriitorilor Români. Avusese loc o şedinţă. Pe înserat am plecat însoțiți de Rebreanu ...
- Rebreanu, spune Goga, hai Ia o grădină ... Vorbim acolo,
(continuau o discuţie începută Ia sediul Societăţii).
- Fără grătar?
- Ba cu.
Ne-am dus Ia Luzana. Pui Ia Irigare, brînză, cireşe... şi un vin bălan de Valea Mieilor. Amîndoi erau foarte sobri în consumații culinare ...”
Cosmin Dragomir
sursa foto: ccunb.ro
